Poetul Miguel Gane, care a plecat din România la începutul anilor 2000, descrie transformările semnificative prin care a trecut țara natală. Deși s-a format cultural în Spania, el menține o conexiune profundă cu satul său natal, Lerești, din județul Argeș. Autorul observă că societatea românească a evoluat, oferind generațiilor actuale oportunități mult mai clare decât în perioada în care migrația era considerată singura cale pentru un trai decent.
Miguel Gane prezintă peisajele din Argeș prietenilor săi spanioli ca pe un paradis turistic, evidențiind tradițiile și generozitatea localnicilor. El menționează că, la revenirea sa în țară, observă lucruri mai flexibile, mai deschise și mai libere. „S-a așezat o frumusețe a melancoliei peste sat, care mă face să mă simt acasă și printre ai mei”, declară poetul despre atmosfera de la Lerești.
În ceea ce privește activitatea sa literară, Miguel Gane folosește rețelele sociale pentru a aduce poezia mai aproape de publicul larg. El respinge ideea că platforme precum Instagram distrug arta, considerând-o o vitrină pentru volumele tipărite. Poetul subliniază că criticii de specialitate nu îi oferă sustenabilitate financiară, spre deosebire de cititorii fideli. „Criticii nu îmi pun o pâie pe masă. Cititorii, da”, afirmă el despre impactul publicului.
Opera sa abordează teme precum emanciparea femeii și traumele cauzate de relațiile abuzive, teme învățate din poveștile femeilor din copilărie. Totodată, el critică presiunea socială asupra bărbaților și normele care impun ascunderea emoțiilor. Miguel Gane susține că adevărata putere masculină constă în asumarea vulnerabilității. „Un bărbat este puternic tocmai când plânge, când poate să spună «te iubesc», când își strânge în brațe partenera și prietenii”, explică el.
Viața sa este împărțită între rutina din Spania și momentele de relaxare din România. În Spania, el urmărește meciurile echipei Real Madrid și se bucură de plimbări prin Madrid sau concerte. În România, preferă activități simple, precum grătarele cu prietenii, mâncatul micilor cu muștar Argeșelu sau ascultatul muzicii lăutărești vechi. El menționează că îi place să asculte povești pe muzică ale Romicăi Puceanu și să taie lemne pe munte.
Evoluția socială și culturală a României este un subiect complex, marcat de tranziția de la perioada de migrație masivă la o societate cu noi oportunități. Această transformare este vizibilă și în modul în care comunitățile rurale, precum Lerești, sunt percepute acum, trecând de la locuri de plecare la destinații de interes prin tradițiile lor păstrate de generații întregi.