Șoferii români care circulă pe drumurile extraurbane din Italia pot contesta amenzile de viteză dacă aparatele de măsurare nu respectă distanțele legale de la indicatorul de limită. O decizie recentă a Curții de Casație din Italia a clarificat modul în care trebuie calculată distanța dintre indicatorul de viteză și aparatul de monitorizare, oferind argumente juridice pentru anularea proceselor-verbale. Această clarificare este esențială pentru conducătorii auto care doresc să verifice legalitatea sancțiunilor primite în străinătate.
Conform regulamentului, pe drumurile extraurbane, dispozitivele de măsurare a vitezei nu pot fi amplasate la o distanță mai mică de un kilometru de indicatorul care stabilește limita de viteză aplicabilă pe acel sector. Această regulă este menită să le ofere participanților la trafic suficient timp pentru a adapta viteza în siguranță, de exemplu în cazul în care limita scade de la 90 km/h la 70 km/h. Dacă radarul este poziționat imediat după noua restricție, nerespectarea distanței de 1.000 de metri poate duce la anularea amenzii.
Ordonanța nr. 31665 a Curții de Casație aduce precizări importante pentru situațiile în care între indicator și radar există o intersecție pe traseu. În aceste cazuri, limita de viteză trebuie semnalizată din nou după trecerea intersecției, iar calculul distanței minime de un kilometru se va face de la indicatorul amplasat după ultima intersecție întâlnită. Dacă însă nu există nicio intersecție, un al doilea indicator care doar repetă limita deja în vigoare nu permite reluarea calculului celor 1.000 de metri.
Pentru a contesta o sancțiune, șoferul nu poate aștepta anularea automată a amenzii, ci trebuie să formuleze o contestație și să demonstreze nerespectarea condițiilor de amplasare. Este necesară verificarea limitei aplicabile pe sectorul respectiv, a categoriei drumului și a existenței intersecțiilor dintre indicator și radar. De asemenea, aparatul de control trebuie să fie anunțat în prealabil și să fie vizibil pentru toți participanții la trafic, inclusiv prin intermediul unui indicator mobil sau provizoriu.
Legislația italiană impune, de asemenea, distanțe specifice între două dispozitive de monitorizare consecutive, în funcție de tipul de drum parcurs. Pe autostrăzi, două radare trebuie să fie separate de cel puțin 4 kilometri, în timp ce pe drumurile extraurbane principale distanța minimă este de 3 kilometri. Pentru drumurile extraurbane secundare și alte categorii similare, distanța dintre două aparate de control trebuie să fie de cel puțin un kilometru, conform decretului interministerial.
Reglementările privind monitorizarea traficului în Italia fac parte dintr-un cadru juridic strict, unde distanțele de siguranță sunt reglementate prin decrete interministeriale. Aceste norme vizează atât eficiența controlului, cât și protecția șoferilor prin asigurarea unui timp de reacție adecvat. Verificarea riguroasă a poziției radarului și a semnalizării corecte a limitelor de viteză rămâne un instrument juridic fundamental pentru orice persoană care dorește să conteste o sancțiune primită pe drumurile din această țară.