Românii care au desfășurat activități profesionale atât în țară, cât și în afara granițelor naționale pot beneficia de drepturi de pensionare pentru perioadele în care au fost asigurați în mai multe state. Anii lucrați peste hotare nu sunt pierduți la revenirea în România, deoarece perioadele de cotizare pot fi luate în calcul pentru stabilirea eligibilității, în funcție de regulile specifice aplicabile între țările implicate în procesul de asigurare socială.
În cazul cetățenilor care au lucrat în mai multe state ale Uniunii Europene, perioadele de asigurare sunt cumulate pentru verificarea condițiilor de pensionare. Fiecare țară este responsabilă să calculeze și să plătească partea de pensie care îi corespunde perioadei asigurate în sistemul său propriu. Regulile exacte de aplicare depind de statele în care a lucrat persoana, de durata perioadelor de cotizare și de acordurile internaționale care reglementează aceste relații între administrațiile de securitate socială.
Casa Națională de Pensii Publice explică faptul că stagiul de cotizare se stabilește prin însumarea perioadelor realizate în România cu cele din alte state membre, cu condiția ca acestea să fie confirmate de instituțiile competente. Această procedură este esențială pentru persoanele care nu au acumulat un număr suficient de ani de cotizare într-un singur stat pentru a îndeplini condițiile legale de pensionare. Perioadele de muncă din străinătate ajută astfel la verificarea îndeplinirii stagiului minim cerut de legislația aplicabilă.
Un exemplu concret este cel al unei persoane care a lucrat 12 ani în România și 18 ani în Italia, putând avea o perioadă totală de asigurare de 30 de ani pentru verificarea condițiilor de pensionare. Totuși, acest lucru nu înseamnă că România va calcula pensia ca și cum toți cei 30 de ani ar fi fost realizați în sistemul românesc. Fiecare stat aplică propriile reguli privind vârsta de pensionare și condițiile de eligibilitate, ceea ce poate duce la situații în care un pensionar primește o parte de pensie la o anumită vârstă, dar trebuie să aștepte pentru cealaltă.
Pentru perioadele de muncă în afara Uniunii Europene, recunoașterea anilor de asigurare nu este automată și depinde de legislația națională a fiecărei țări. Este necesară verificarea existenței unor acorduri bilaterale sau a altor reguli internaționale aplicabile între România și statul respectiv. În cadrul european, autoritățile pot calcula atât pensia națională, cât și pensia proporțională, comparând rezultatele pentru a acorda cel mai avantajos cuantum, dacă legislația permite această variantă de calcul pentru beneficiar.
Sistemul de securitate socială din România funcționează pe baza contribuțiilor virate la bugetul de stat, iar drepturile de pensionare sunt reglementate prin legislația națională și prin tratatele internaționale. În cazul statelor membre UE, plata pensiei nu este condiționată de locul în care locuiește pensionarul, astfel încât un român care a lucrat în Germania poate primi componentele de pensie în România sau în alt stat european, respectând procedurile administrative stabilite.