Istoricul Ștefan Marius Deaconu a prezentat o analiză bazată pe date statistice care vizează demontarea miturilor legate de perioada comunistă. În cadrul evenimentului de lansare a proiectului „Gen Anti-Fake”, acesta a abordat discrepanța dintre narațiunile nostalgice și realitatea economică și socială de la finalul regimului Nicolae Ceaușescu. Ștefan Marius Deaconu a subliniat că, deși există o nostalgie puternică pe rețelele de social media, faptele istorice indică o situație diferită de cea percepută de mulți cetățeni.
În ceea ce privește sistemul sanitar, Ștefan Marius Deaconu a evidențiat faptul că accesul formal la medici nu a garantat calitatea actelor medicale. Deși mulți considerau că accesul la sănătate era mai ușor atunci, la finalul regimului, România aloca doar 2,4% din PIB serviciilor de sănătate. Un indicator alarmant prezentat de acesta a fost mortalitatea copiilor sub cinci ani, care era de 26,9 la mie, cea mai ridicată rată în rândul statelor comparate în prezentarea sa.
Problema protecției sociale a fost abordată prin contrastul dintre percepția de „stat grijuliu” și realitatea dură a mamelor din perioada de după decretul din 1966. Ștefan Marius Deaconu a menționat că, în ciuda faptului că 70% dintre respondenți considerau că statul avea mai multă grijă de oameni, mortalitatea maternă a fost o problemă majoră. Totodată, a subliniat dificultatea financiară a pensionarilor, dintre care aproape opt din zece lei erau cheltuiți doar pe hrană.
Analiza economică a pus sub semnul întrebării ideea unei țări bogate cu o industrie puternică. Ștefan Marius Deaconu a explicat că volumul mare de producție nu însemna întotdeauna valoare adăugată sau randament economic scontat. Deși existau fabrici extinse, acestea nu aduceau profitabilitate reală. În plus, exporturile raportate la numărul de locuitori erau reduse, iar poziția comercială a României nu era dominantă în raport cu alte state europice analizate.
Sistemul de educație a fost, de asemenea, criticat prin prisma indicatorilor de performanță și acces. România se afla printre statele care alocau cel mai mic procent din PIB pentru educație la finalul regimului comunist. Ștefan Marius Deaconu a vorbit despre lipsa locurilor în bănci din cauza exploziei demografice a generațiilor de „decreței”, menționând că nivelul de acces la studiile superioare era foarte scăzut, fiind depășit de aproape toate statele vecine.
Discuțiile despre trecutul comunist necesită o abordare bazată pe date concrete, dar și pe empatie față de persoanele care au trăit acea perioadă. Ștefan Marius Deaconu a recomandat ca demontarea miturilor să nu devină un conflict între generații, ci să se bazeze pe un bilanț calculabil. Această perspectivă istorică este esențială pentru înțelegerea evoluției societății românești și a modului în care memoria colectivă este influențată de informații eronate.