Documente inedite recuperate din arhivele fostei Securități scot la iveală o metodă de evaluare a ofițerilor de supraveghere care a avut loc în anii 1980. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a prezentat detalii dintr-un dosar din anul 1985, care arată cum cadrele Securității Municipiului București erau supuse unor teste practice periodice. Aceste examene scrise aveau scopul de a verifica eficiența metodelor de supraveghere și de reprimare utilizate de aparatului de poliție politică.
În cadrul acestor simulări de examen, ofițerii primeau un caz fictiv care implica un cetățean român cu familie în străinătate. Scenariul viza un individ a cărui soție rămăsese ilegal în Statele Unite și solicitase sprijinul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului. Misiunea candidaților era de a elabora un plan de acțiune complet pentru a bloca intenția de plecare a cetățeanului din țară și pentru a preveni orice formă de protest public.
Testarea a fost organizată în cadrul Serviciului 120 al Securității Capitalei și a implicat trei cadre militare: locotenent-colonelul Nicolae Vintilă, maiorul Vasile Preda și locotenentul Ovidiu Dănilă. Evaluarea a fost coordonată de căpitanul Stana Creța, care a aplicat principiul ierarhic în care funcția de conducere prevala asupra gradului militar deținut de subalterni. Rezultatele au evidențiat carențe profesionale semnificative, în ciuda experienței acumulate de ofițerii cu grade mai mari.
Evaluatorul a criticat dur capacitatea de analiză a candidaților, oferind note mici celor cu grade superioare. Locotenent-colonelul Nicolae Vintilă și maiorul Vasile Preda au obținut doar nota 5, în timp ce locotenentul Ovidiu Dănilă a primit nota 7. Căpitanul Stana Creța a lăsat adnotări tăioase, menționând că propunerile lui Vintilă erau naive și că maiorul Preda nu știa să aprecieze situația operativă, limitându-se doar la povestirea cazului.
Planurile propuse de ofițeri includeau un arsenal de măsuri represive, de la interceptarea conviziilor telefonice la violarea corespondenței și filaj operativ. Locotenent-colonelul Nicolae Vintilă a sugerat deschiderea unui dosar de urmărire informativă și verificări la frontieră prin direcțiile de pașapoarte. De asemenea, planurile vizau recrutarea informativă a persoanelor din cercul de apropiați, precum o ingineră care călătorea frecvent în străinătate, pentru a influența acțiunile soției suspectului din SUA.
Aceste proceduri de monitorizare și control social făceau parte din mecanismele de control totalitar ale regimului comunist, menite să izoleze cetățenii de influențele externe. Evaluările periodice ale ofițerilor de la Securitatea Municipiului București demonstrau că aparatul de represiune încerca să mențină un standard de rigurozitate în gestionarea cazurilor de emigrare sau de disidență, folosind tehnici de supraveghere constantă asupra populației.