La data de 2 noiembrie 2026 se împlinesc 242 de ani de la declanșarea Răscoalei iobagilor, un eveniment care a cutremurat Transilvania în secolul al XVIII-lea. Revolta, condusă de Horea, Cloșca și Crișan, a început în noaptea de 1 spre 2 noiembrie 1784, în satul Curechiu, din Hunedoara. Această mișcare țărănească a vizat drepturile iobagilor oprimați și a dus la confruntări sângeroase cu trupele imperiale, culminând cu execuția liderilor săi în cetatea Alba Iulia.
Horea, cunoscut și sub numele de Nicola Ursu, a fost un meșter lemnar născut la Râu Mare, în Albac, care a devenit vocea iobagilor din Munții Apuseni. El a încercat în patru ocazii să ajungă la Viena pe jos, parcurgând drumuri de aproximativ patru săptămâni, pentru a depune petiții și a cere sprijinul Curții imperiale. După ce revolta a fost înăbușită, Horea și Cloșca au fost prinși în urma unei trădări și condamnați la moarte prin tragerea pe roată, execuție desfășurată pe 28 februarie 1785.
Consecințele revoltei au fost extrem de dure pentru populația locală, autoritățile imperiale optând pentru o represiune care a inclus și strămutări forțate. Sute de familii de moți au fost expulzate din locurile natale spre regiuni îndepărtate, precum Banat sau Bucovina, pentru a preveni noi revolte. Documentele indică faptul că, deși inițial s-au propus expulzări pentru 94 de români, numărul final al celor strămutați forțat în Banat a ajuns la 346 de familii române.
În ciuda represaliilor, răscoala a forțat Imperiul Habsburgic să introducă reforme sociale semnificative pentru a calma tensiunile din regiune. În aceeași zi cu execuția liderilor, împăratul Iosif al II-lea a cerut aplicarea regulamentului urbarial, iar în august 1785 a emis o patenta prin care a desființat servitutea personală. Această decizie a oferit iobagilor dreptul de a se căsători fără acordul stăpânilor, libertatea de deplasare și posibilitatea de a urma educație sau meserii.
Evenimentele de la Curechiu au fost declanșate de încercarea autorităților de a-i aresta pe conducătorii mișcării, moment în care soldații au deschis focul asupra oamenilor. Revolta s-a extins rapid din Zarand spre Apuseni și Hunedoara, afectând curțile nobililor din localități precum Crișcior, Brad sau Roșia Montană. Deși atacurile asupra cetății Devei au eșuat, furia țărănească a fost atât de mare încât a reușit să schimbe structura juridică a Transilvaniei prin reformele impus de monarh.
Istoria Transilvaniei este marcată de astfel de momente de rezistență socială, care au modelat identitatea comunităților locale. Răscoala lui Horea rămâne un simbol al luptei împotriva tiraniei, fiind susținută chiar și de figuri internaționale, precum Jacques-Pierre Brissot, care a pledat pentru dreptul poporului de a se răzbuna împotriva asupririi.