Nicușor Dan a declarat că nu poate îndeplini atribuțiile constituționale privind dizolvarea Parlamentului, acțiune necesară pentru a permite poporului să se pronunțe prin alegeri anticipate. Această decizie menține la conducerea puterii executive un guvern care a fost demis anterior de către puterea legislativă. Conform afirmațiilor, această situație apare deoarece românii trăiesc pe datorie, iar creditorii au interzis întoarcerea la popor ca soluție pentru ieșirea României din actualul blocaj parlamentar și din criza politică și guvernamentală.
Situația economică este marcată de un nivel ridicat de îndatorare, proces care a început odată cu guvernul Câțu. Împrumuturile au explodat deoarece guvernarea nu a reușit să pună economia în poziția de a produce bani, ceea ce a dus la utilizarea creditelor pentru consum. Această strategie de finanțare prin datorie a fost utilizată de mai mulți premieri, printre care Câțu, Orban, Ciucă și Ciolacu, fără ca banii să producă profit sau bogăție pentru țară.
În prezent, țara nu doar trăiește pe datorie, ci se îndatornează suplimentar pentru a furniza arme Ucrainei. Această implicare într-un conflict extern este văzută ca un factor care forțează scoaterea poporului din ecuația democrației. Menținerea blocajului politic sau a unui guvern fără popularitate este interpretată ca o metodă de a evita o explozie socială care ar face imposibilă restituirea datoriei către creditorii externi.
Creditorii internaționali au un interes direct în supraviețuirea statului datornic, deoarece de la un stat falit sau învins în război nu se pot recupera fondurile. Prin acest mecanism, cei care au influența asupra politicii românești prin creditare vor continua să mențină controlul asupra deciziilor naționale. Această dinamică este comparată cu modelul istoric al datoriei poloneze, unde interesele creditorilor au dictat direcția politică a statului.
Nicușor Dan este acuzat că, deși a jurat pe Constituție, a acceptat o formă de șantaj sau cerere de la plutocrația internațională. Prin refuzul de a permite alegerile, el ar fi acuzat că renunță la democrația națională în favoarea intereselor externe, ceea ce ar reprezenta o sinucidere pentru statul suveran. Criticii susțin că faptul că a acceptat aceste condiții îl transformă dintr-un președinte ilegitim într-un președinte sperjur, impunând înlăturarea sa imediată.
Contextul politică actual este marcat de o instabilitate profundă, în care deciziile de guvernare sunt supuse unor presiuni externe constante. În acest climat de criză guvernamentală, instituțiile statului sunt implicate în procese de gestionare a datoriei și a relațiilor cu creditorii. Această stare de fapt afectează capacitatea de auto-determinare a poporului și influențează direct modul în care sunt luate deciziile privind suveranitatea națională și direcția economică a țării.