Pacienții din România se confruntă cu un timp de așteptare median de 1.201 de zile pentru accesul la medicamente noi, conform datelor recente ale industriei farmaceutice europene. Această perioadă de peste trei ani și patru luni reprezintă un decalaj masiv față de Germania, unde accesul la tratamente inovatoare se realizează în doar 56 de zile. Diferența dintre cele două țări este de peste 21 de ori, subliniind inegalitățile de tratament din cadrul Uniunii Europene.
Raportul Patients W.A.I.T. 2025, publicat de EFPIA, a analizat disponibilitatea a 168 de medicamente inovatoare autorizate în perioada 2021–2024. Rezultatele arată că România ocupă ultimul loc în clasamentul accesului la tratamente noi dintre cele 36 de țări analizate. În timp ce media timpului de așteptare în statele europene este de 532 de zile, România depășește cu mult acest indicator, fiind în poziția opusă celei a Germaniei.
Emer Cooke, directoarea executivă a Agenției Europene a Medicamentului (EMA), a explicat că există o nepotrivire între perspectiva europeană și cea națională. Deși procesul de autorizare a medicamentelor este unul comun la nivelul Uniunii Europene, responsabilitatea finală pentru organizarea și finanțarea sistemelor de sănătate revine fiecărui stat membru. Autoritățile naționale decid ce produse sunt necesare și dacă acestea vor fi incluse în sistemele de rambursare sau compensare pentru populație.
Pentru a reduce aceste inegalități, Emer Cooke a sugerat că statele europene ar trebui să colaboreze mai mult prin achiziții comune de medicamente. Această abordare ar putea crește puterea de negociere a țărilor cu economii mai mici, oferindu-le avantajele unei piețe mai mari. Directoarea EMA a subliniat că trebuie să lucrăm ca Europă, nu ca țări individuale, pentru a asigura o echitate reală în ceea ce privește accesul la tratamente.
Noua legislație farmaceutică europeană include măsuri pentru a aborda aceste disparități, precum posibilitatea de a solicita companiilor depunerea cererilor de rambursare în toate statele membre. Există prevederi prin care pot fi retrase anumite stimulente dacă producătorii nu asigură accesul peste hotare. Aplicarea generală a acestui nou cadru legislativ este prevăzută pentru anul 2028, după o perioadă de tranziție, urmând ca deciziile de finanțare să rămână totuși la nivel național.
Problema accesului la tratamente este strâns legată de resursele financiare ale sistemelor de sănătate și de procedurile de stabilire a prețurilor. În România, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM) a avertizat că întârzierile în introducerea tratamentelor pot duce la agravarea bolilor și la creșterea numărului de spitalizări. Deciziile privind compensarea medicamentelor depind de capacitatea bugetară a statului de a include produsele pe listele de rambursare.