Introducerea asigurărilor complementare de sănătate în România ar putea reprezenta o soluție pentru îmbunătățirea accesului la tratamente și pentru creșterea predictibilității financiară a pacienților. Edmond Braticevici, Value & Access Head, Novartis Romania, susține că aceste asigurări nu trebuie să înlocuiască sistemul public, ci să îl completeze prin aducerea de resurse noi și opțiuni suplimentare. Scopul este crearea unui ecosistem medical mai stabil, în care sistemul public rămâne fundamentul accesului universal și al solidarității sociale.
Datele recente arată că în 2025 finanțarea publică a reprezentat aproape 72% din cheltuielile curente cu sănătatea din România. În același timp, sursele private au depășit pragul de 28%, dintre care aproximativ 26% reprezintă plăți directe efectuate de pacienți. Această situație este mult peste media europeană, care este estimată la doar 20%. În prezent, românii contribuie semnificativ din propriul buzunar, însă aceste plăți sunt fragmentate și apar adesea în mod imprevizibil.
O piață matură de asigurări complementare ar putea transforma aceste cheltuieli reactive într-o formă de protecție planificată pentru cetățeni. Pentru pacienți, acest mecanism ar putea însemna o mai bună orientare în sistemul de sănătate, acces la prevenție și diagnostic, precum și continuitatea îngrijirii medicale. Angajatorii ar putea utiliza astfel de produse pentru a susține sănătatea și productivitatea angajaților, în timp ce sistemul public ar putea elibera capacitate pentru cazurile care depind integral de finanțarea de la stat.
Implementarea unui astfel de sistem necesită reguli clare și o delimitare strictă între pachetul public și acoperirea complementară. Edmond Braticevici subliniază că asigurările ar putea include, în condiții bine definite, și medicamente inovatoare care nu sunt încă rambursate în România. Acest lucru ar putea acoperi temporar situațiile în care un medicament este autorizat, dar nu beneficiază încă de compensare pentru anumite indicații, oferind o protecție predictibilă până la disponibilizarea compensării în sistemul public.
Pentru a facilita o implementare mai largă, polițele ar trebui să fie accesibile și pentru întreprinderile mici sau persoanele fără pachete oferite de angajator. Utilizarea stimulentei și a deducerilor fiscale ar putea ajuta la gestionarea costurilor unor intervenții medicale mai scumpe. Este esențial un dialog între autorități, asigurători, furnizori și organizații de pacienți pentru a crea un cadru coerent, bazat pe indicatori comuni de calitate și acces, integrat într-o viziune națională de parteneriat pentru inovație.
Sistemul de sănătate din România se confruntă cu provocări constante de finanțare și de organizare a serviciilor medicale. Deși discuțiile despre infrastructură și centre specializate sunt frecvente în spațiul public, sustenabilitatea pe termen lung depinde de echilibrul dintre resursele statului și contribuțiile private. Integrarea unor mecanisme de asigurare complementară ar putea veni ca un răspuns la nevoia de a reduce incertitudinea financiară a populației în fața bolilor.