Există o confuzie frecventă în rândul pacienților cu privire la numărul de implanturi necesare pentru reabilitarea unei arcade dentare complete. În protocoalele de tip All-on-4 sau All-on-6, cifra indicată reprezintă numărul de implanturi inserate în os, nu numărul de dinți pe care îi primește pacientul. Pe aceste structuri se fixează de obicei o punte protetică ce cuprinde între 10 și 14 dinți, cel mai des fiind utilizate 12 unități dentare.
Protocolul All-on-4 utilizează două implanturi plasate drept în zona anterioară și două implanturi posterioare înclinate la un unghi de 45 de grade. Această tehnică de angulare permite utilizarea unor implanturi mai lungi și ancorarea lor în zone cu o densitate osoasă superioară, evitând regiunile unde osul este resorbit sau este prea aproape de sinusurile maxilare. În schimb, varianta All-on-6 folosește șase implanturi pentru a redistribuia forțele masticatorii pe o suprafață mai mare, fiind o soluție relevantă în anumite configurații anatomice.
Alegerea între aceste două metode este strict clinică și se bazează pe evaluarea unui CT volumetric (CBCT) care analizează lățimea, înălțimea și densitatea osului. Datele clinice publicate în PubMed în 2025 arată că ambele protocoale au rate de supraviețuire comparabile pe termen lung. La peste cinci ani, All-on-4 înregistrează o rată de 98,14%, în timp ce All-on-6 are o rată de 97,50%, o diferență care nu este semnificativă din punct de vedere statistic.
Din punct de vedere financiar, prețurile pentru o arcadă completă în România variază considerabil și pot genera surprize pentru pacienți. Un implant dentar complet poate costa între 3.500 și 8.000 de lei per unitate, iar costul mediu pentru o arcadă întreaga poate ajunge la sume cuprinse între 25.000 și 40.000 de lei. Această sumă nu include neapărat lucrarea protetică definitivă, care poate adăuga între 10.000 și 25.500 de lei, în funcție de materialul ales, precum compozitul, ceramica sau zirconiul.
O altă opțiune este overdenture, o proteză mobilă reținută pe implanturi, care necesită mai puține unități, de obicei două sau trei pentru mandibulă și patru pentru maxilar. Deși oferă o stabilitate mai scăzută decât soluțiile fixe, aceasta reprezintă o alternativă pentru pacienții care au contraindicații chirurgicale sau resurse osoase insuficiente. Designul cu un număr limitat de dinți (12 în medie) este o decizie funcțională pentru a proteja integritatea implanturilor împotriva forțelor masticatorii excesive.
În practica medicală modernă, utilizarea implanturilor individuale pentru fiecare dinte este o abordare rar recomandată deoarece necesită un volum chirurgical mult mai mare. Protocoalele All-on-4 și All-on-6 au fost dezvoltate special pentru a reduce numărul de intervenții și pentru a diminua necesarul de os. Astfel, costul total pentru aceste protocoale este semnificativ mai mic comparativ cu instalarea a 10-14 implanturi individuale cu coroane separate, oferind o soluție mai eficientă pentru pacienți.