Dezinformarea legată de vaccinuri nu se oprește la granițele naționale, ci se propagă activ prin rețelele sociale și comunitățile de diaspora. Heidi Larson, profesoară la London School of Hygiene & Tropical Medicine și fondatoare a Vaccine Confidence Project, a explicat acest fenomen în cadrul unui seminar european organizat la Amsterdam. Aceasta subliniază că informațiile false circulă constant între persoane din țări diferite care mențin legături lingvistice și sociale strânse.
Problema este extrem de complexă deoarece mesajele false pot avea două direcții de propagare. Uneori, dezinformarea pornește din țara de origine și ajunge în diaspora, însă alteori mesajele false apar în comunitățile stabilite în străinătate și sunt transmise ulterior familiilor din țara natală. Heidi Larson a oferit exemplul unei persoane din Statele Unite care transmite informații despre vaccinuri rudelor din țara de origine, beneficiind de o credibilitate sporită datorită relației personale de încredere.
Expertul a insistat că autoritățile din țările de origine nu pot delega exclusiv responsabilitatea informării comunităților de migranți instituțiilor din statele gazdă. „Țara gazdă, țara de origine, precum și alte țari, dar în special țara de origine, ar trebui să se implice și să comunice prin aceste rețele”, a declarat Heidi Larson. Cercetătoarea recomandă monitorizarea continuă a discuțiilor de pe rețelele sociale, inclusiv în limbile vorbite de diaspora, pentru a identifica rapid preocupările.
În cadrul aceluiași seminar, Alexandra Păcurariu, specialistă în farmacoepidemiologie la Agenția Europeană a Medicamentului, a abordat rezistența la vaccinare. Ea a menționat că mitul legăturii dintre vaccinul ROR și autism este „un zombi care nu moare și continuă să se reinventeze”. Deși studiul care a declanșat această teorie a fost retras din cauza erorilor metodologice, dezinformarea a supraviețuit prin schimbarea argumentelor, trecând de la suspiciuni privind tiomersalul la cele despre aluminiul utilizat ca adjuvant.
Situația este critică pentru România, unde acoperirea vaccinală împotriva rujeolei a scăzut semnificativ în ultimii ani. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății din iunie 2026, acoperirea cu prima doză a vaccinului ROR a scăzut de la 90% în 2018 la 78% în 2024, iar pentru a doua doză scăderea a fost de la 81% la 62%. În 2024, România a raportat peste 25.000 de cazuri de rujeolă, cel mai înalt număr de după 1993.
Evoluția ratei de vaccinare în România reflectă o scădere constantă a imunității colective în deceniul recent. Deși OMS recomandă o acoperire de cel puțin 95% cu două doze pentru a preveni focarele de boală, indicatorii naționali au arătat o tendință negativă între 2018 și 2024. Această scădere este influențată atât de dezinformare, cât și de dificultățile de acces la serviciile medicale disponibile în țară.