Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) avertizează că riscul ca o fată să fie supusă mutilării genitale feminine nu poate fi evaluat exclusiv pe baza frecvenței practicii în țara sa de origine. Într-o analiză publicată la 27 octombrie 2026, agenția subliniază că evaluarea trebuie să includă informații despre migrație, relațiile familiale, presiunile sociale și accesul la serviciile de protecție. Această abordare este necesară pentru a înțelege complexitatea situației în cadrul Uniunii Europene.
Analiza, intitulată „Understanding FGM risk in the EU: From estimates to effective prevention”, arată că factorii de risc se pot modifica semnificativ după migrație. În timp ce educația, protecția juridică și serviciile de încredere pot ajuta familiile să respingă această practică, izolarea și insecuritatea pot accentua vulnerabilitatea. EIGE recomandă ca prevenția să fie coordonată între sănătate, educație, protecția copilului, serviciile sociale și sistemele de azil, pentru a identifica corect nevoile.
Documentul citează estimări conform cărora peste 600.000 de femei și fete din Europa trăiesc cu consecințele mutilării genitale feminine, iar aproximativ 190.000 de fete ar putea fi expuse riscului. Totuși, aceste cifre provin din estimări anterioare și din harta End FGM din 2024, care vizează 17 țări europene, nu întreaga Uniune Europeană. Agenția precizează că o populație estimată ca potențial expusă nu reprezintă un număr de mutilări viitoare.
Metodologia utilizată de EIGE reunește o revizuire a literaturii și interviuri cu informatori-cheie, incluzând 50 de studii evaluate inter pares și 32 de surse de literatură gri. Modelele prezentate explică interacțiunile dintre factori, fără a calcula probabilitatea ca o anumită fată să fie afectată. Recomandările vizează formarea profesioniștilor și accesul la sprijin specializat, avertizând că intervențiile excesiv punitive pot reduce încrederea și pot descuraja solicitarea ajutorului de către victime.
Analiza subliniază că originea geografică sau apartenența la o anumită comunitate nu stabilește singură existența unui pericol pentru o persoană. Factori precum autonomia economică, cunoașterea legii și rețelele sociale pot sprijini renunțarea la practică, în timp ce presiunile familiale și legăturile transnaționale pot continua să conteze. Adolescența și deplasările în țările de origine sunt menționate ca contexte în care presiunile sociale se pot intensifica considerabil.
La nivel legislativ, Directiva (UE) 2024/1385 prevede deja incriminarea mutilării genitale feminine și oferă sprijin pentru victime, stabilind termenul de transpunare la 14 iunie 2027 pentru statele membre implicate. Această directivă nu se aplică Danemarca. Organizația Mondială a Sănătății definește această practică ca fiind îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe feminine din motive nemedicale, fără niciun beneficiu pentru sănătate.