Un studiu realizat la nivel național de Colegiul Medicilor din România în anul 2026 relevă o nevoie semnificativă de formare în domeniul comunicării în rândul medicilor rezidenți. Aproximativ șase din zece participanți la cercetare au declarat că au nevoie de pregătire suplimentară pentru a interacționa mai eficient cu pacienții și cu aparținătorii acestora. Rezultatele indică faptul că această necesitate de învățare nu este concentrată într-o anumită regiune, ci este prezentă la nivelul majorității centrelor medicale din țară.
În cadrul cercetării, specialitățile medicale precum pediatria, oncologia, psihiatria, medicina de familie și anestezia și terapia intensivă (ATI) au ieșit în evidență prin solicitări ridicate. Pentru aceste domenii specifice, proporția răspunsurilor care indică o nevoie de pregătire depășește praguri de 65-70%. Această situație subliniază dificultatea medicilor tineri de a gestiona interacțiunile complexe din aceste ramuri ale medicinei, unde comunicarea cu pacienții și familiile acestora este critică pentru succesul tratamentului.
Analiza datelor arată diferențe clare între sexele respondenților în ceea ce privește evaluarea nevoilor de formare. Un procent de 64,2% dintre femeile medic rezident au indicat o nevoie ridicată de pregătire în comunicare, în timp ce la bărbați această cifră este de 52%. Mai mult, 32,8% dintre femeie au declarat că au o nevoie foarte ridicată de formare, comparativ cu 25,2% dintre bărbați, în timp ce 26,2% dintre bărbați au indicat o nevoie scăzută.
În ceea ce privește evaluarea propriei capacități, 63% dintre participanți consideră că abilitățile lor de comunicare sunt eficiente în mare sau foarte mare măsură. Din acest total, 49,7% au ales varianta „în mare măsură”, în timp ce doar 13,1% au apreciat că competențele lor sunt dezvoltate în foarte mare măsură. Un alt segment de 30,4% dintre rezidenți a oferit un răspuns neutru atunci când a fost întrebat despre propria capacitate de a comunica eficient.
Președinta Colegiului Medicilor din România, Cătălina Poiană, susține că integrarea unor cursuri de comunicare într-un format inovativ este esențială. Ea menționează că utilizarea unor metode obiective de evaluare și a mecanismelor de feedback periodic poate contribui la creșterea calității actului medical. Conform Cătălina Poiană, aceste măsuri pot ajuta la prevenirea situațiilor conflictuale și la consolidarea relației de încredere dintre medici, pacienți și aparținătorii acestora.
Pregătirea medicilor în România se confruntă cu provocări structurale, având în vedere că sistemul de sănătate este supus unor transformări constante de resurse. În contextul în care deciziile politice privind bugetele și salarizarea personalului medical sunt adesea subiecte de dezbatere națională, nevoia de competențe non-tehnice, precum comunicarea, devine un factor de stabilitate în relația dintre instituția medicală și cetățeanul care apelează la serviciile de sănătate.