O mare parte dintre medicii rezidenți din România consideră că necesită cursuri de formare pentru a interacționa mai eficient cu pacienții și cu aparținătorii acestora. Conform unui studiu publicat marți, 3 octombrie, de Colegiul Medicilor din România, aproximativ 6 din 10 medici din această categorie declară că au nevoie de pregătire suplimentară. Cercetarea sociologică desfășurată la nivel național în 2026 a analizat modul în care acești medici își evaluează competențele și provocările întâlnite în relația clinică.
Deși 63% dintre rezidenți își evaluează pozitiv abilitățile actuale de comunicare, doar 13,1% consideră că acestea sunt dezvoltate într-o măsură foarte mare. O proporție de 49,7% dintre participanți a ales varianta că abilitățile sunt eficiente „în mare măsură”, în timp ce 30,4% au oferit un răspuns neutru la evaluarea propriilor competențe. Această discrepanță arată că, deși mulți se simt capabili, nivelul de expertiză în comunicare rămâne limitat pentru o parte semnificativă a noii generații de medici.
Nevoia de instruire este extrem de pronunțată în anumite ramuri ale medicinei, unde pragurile de cerere depășesc 65-70%. Specialitățile care indică cele mai mari necesități de formare în acest domeniu sunt Pediatria, Oncologia, Psihiatria, Medicina de Familie și ATI. Rezultatele studiului indică faptul că această cerere de cursuri este uniformă în majoritatea centrelor din țară, ceea ce elimină posibilitatea ca problema să fie una de ordin local sau specific unei anumite regiuni.
Analiza datelor arată și diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește percepția asupra acestor competențe. Femeile medic rezident indică o nevoie ridicată de formare în proporție de 64,2%, comparativ cu 52% dintre bărbați. De asemenea, 32,8% dintre femei declară că au nevoie de o pregătire foarte ridicată, față de 25,2% dintre bărbați. În schimb, 26,2% dintre respondenții de sex masculin consideră că au o nevoie scăzută de pregătire, un procent de peste două ori mai mare decât cel înregistrat la femei.
Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România, susține că integrarea unor module de formare aplicată poate crește calitatea actului medical. Această abordare ar putea ajuta la prevenirea situațiilor conflictuale și la consolidarea încrederii dintre medici și pacienți. Studiul subliniază că pregătirea medicală nu mai poate fi limitată doar la cunoștințele clinice, devenind necesară și capacitatea de a construi relații solide cu pacienții și familia acestora prin mecanisme de feedback și evaluare periodică.
Această discuție privind calitatea serviciilor medicale și pregătirea personalului se încadrează într-un context mai larg al evaluării sistemului de sănătate din România. Într-o perioadă în care competențele non-clinice devin la fel de importante ca cele tehnice, instituțiile de profil caută modalități de a adapta curriculumul de rezidențiat la cerințele actuale ale societății și ale pacienților.