România se confruntă cu o situație paradoxală în domeniul medicinei dentare, fiind cel mai mare producător de medici stomatologi din Uniunea Europeană, atât ca număr absolut, cât și ca raport la populație. În prezent, comunitatea de medici stomatologi din țară depășește 25.000 de specialiști pentru o populație de aproximativ 18 milioane de locuitori. Această cifră evidențiază o densitate foarte mare de specialiști în raport cu numărul de cetățeni.
Discrepanța dintre numărul de medici și starea de sănătate a populației este extrem de pronunțată, în special în mediul urban. În timp ce media Uniunii Europene indică un medic stomatolog la fiecare 1.200 de locuitori, în orașele universitare din România raportul poate ajunge la un medic la doar 300 de locuitori. Deși există un fenomen de migrație a specialiștilor către străinătate, numărul produs în țară rămâne unul foarte ridicat.
Lipsa de finanțare reprezintă o barieră majoră în accesul la tratamente, afectând în special categoriile vulnerabile ale societății. Deși există medici cu contracte cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, plafoanele decontate sunt extrem de mici, în medie doar 6.000 de lei pe lună pentru un medic. Odată ce acest plafon este depășit, medicii nu mai pot prelua pacienți în regim de decontare, forțând majoritatea consultărilor să fie private.
Datele colectate prin Studiul Național privind starea de sănătate orală a românilor arată că țara se află pe ultimul loc în ceea ce privește prevenția și utilizarea serviciilor stomatologice. Rezultatele indică o adresabilitate redusă pentru controalele de rutină și o prevalență mare a afecțiunilor netratate, precum cariile dentare sau bolile parodontale. Pacienții ajung de cele mai multe ori la medic în stadii avansate, necesitând tratamente complexe și costisitoare.
Problemele identificate au fost dezbate la Cluj-Napoca, în cadrul unei ședințe a Consiliului Național al Medicilor Stomatologi din România (CMSR). Forul, format din președinții colegiilor județene, a discutat teme precum digitalizarea, regulamentul de educație medicală continuă și competențele profesionale. Colegiul subliniază că inegalitățile dintre mediul urban și cel rural, alături de nivelul scăzut de educație pentru sănătatea orală, mențin povara patologiilor orale la un nivel ridicat.
Sistemul de sănătate din România funcționează într-un cadru în care serviciile de specialitate sunt predominant private, iar decontarea prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate este limitată de resurse financiare insuficiente. Această structură de finanțare creează un decalaj între numărul mare de specialiști disponibili și capacitatea reală a cetățenilor de a accesa tratamentele necesare fără costuri proprii.