Un an suplimentar de educație ar putea reduce riscul de a dezvolta demență la vârsta înaintată, inclusiv în cazul persoanelor care prezintă o predispoziție genetică. Această descoperire provine dintr-un studiu publicat în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). Cercetătorii au reușit să identifice dovezi care susțin existența unei legături cauzale între durata școlarizării și incidența bolilor, spre deosebire de studiile anterioare care demonstrau doar o simplă asociere.
Echipa de cercetare a utilizat o reformă legislativă din Marea Britanie, adoptată în anul 1972, pentru a analiza acest fenomen. Această reformă a crescut vârsta minimă de părăsire a școlii de la 15 la 16 ani în Anglia, Scoția și Țara Galilor. Analiza s-a concentrat pe persoanele născute la sau după data de 1 septembrie 1957, permițând o comparație directă între cei obligați să rămână la școală încă un an și cei care au putut pleca mai devreme.
Pentru a obține rezultate solide, oamenii de știință au utilizat datele din UK Biobank, o bază de date vastă ce conține informații medicale și genetice. Studiul a implicat analiza datelor a peste 100.000 de participanți, folosind istoricul medical, registrele spitalicești și registrele de decese pentru a identifica diagnosticele de demență. Această metodă, numită experiment natural, a ajutat la reducerea influenței factorilor precum mediul familial sau situația socioeconomică asupra rezultatelor.
Rezultatele indică faptul că un an de școlarizare în plus a fost asociat cu o scădere de aproximativ 0,88 puncte procentuale a incidenței bolii Alzheimer și a altor forme de demență. Deși această estimare este considerată neobișnuit de mare în raport cu frecvența redusă a bolii în eșantionul analizat, cercetătorii subliniază importanța studiului. Participanții aveau cel mult 65 de ani la momentul analizei, ceea ce înseamnă că urmărirea lor pe termen lung va clarifica impactul real.
Un aspect crucial al cercetării este impactul asupra persoanelor cu risc genetic ridicat, inclusiv pentru cele care posedă gena APOE4. În grupul afectat de reforma educațională, anul suplimentar de școală a fost asociat cu o reducere semnificativă a incidenței demenței, chiar și la cei cu predispoziție genetică. Leandro Carvalho, economist în domeniul sănătății la Universitatea din California de Sud, a explicat că, deși genele influențează riscul, acestea nu determină inevitabil apariția bolii.
Deși mecanismul exact prin care educația protejează creierul nu este stabilit, se pot presupune că beneficiile vin din venituri mai mari, calificări superioare sau activități care stimulează funcțiile cognitive. Studiul subliniază că factorii care pot fi modificați pe parcursul vieții au un rol esențial în gestionarea sănătății neurologice. Educația nu garantează prevenirea bolii, dar oferă un argument suplimentar pentru importanța investițiilor în capitalul uman pe termen lung.