La două decenii de la intrarea României în Uniunea Europeană, fostul negociator-șef Vasile Pușcaș a trasat un bilanț critic asupra parcursului european al țării. Acesta subliniază că, deși România este membră, procesul de integrare reală a fost marcat de o lipsă profundă de viziune strategică. În opinia sa, autoritățile nu au reușit să transforme avantajele statutului de membru în oportunități concrete pentru cetățenii români, ceea ce a afectat dezvoltarea națională.
Conform declarațiilor oferite de Vasile Pușcaș, România a reușit să fructifice doar aproximativ 20%-30% din șansele generate de aderare. Fostul negociator-șef consideră că principala problemă nu a constat în lipsa oportunităților, ci în incapacitatea guvernelor de a construi un plan coerent. Guvernele nu au adoptat o strategie postaderare care să stabilească obiective clare, limitându-se la participarea la instituții sau la accesul la fonduri, fără a aplica politici europene prin reforme și investiții.
Mobilitatea cetățenilor este direct legată de modul în care integrarea a fost gestionată la nivel național. Vasile Pușcaș afirmă că mulți români au ales să locuiască în alte state membre pentru că acolo au găsit condiții de viață și perspective profesionale mai aproape de așteptările lor. Deși libertatea de circulație este un drept fundamental, migrația masivă reflectă eșecul de a oferi alternative viabile și un proiect de țară solid în interiorul granițelor României.
Gestionarea finanțărilor europene a reprezentat un alt punct critic în analiza fostului negociator-șef. Acesta critică faptul că accentul s-a pus pe absorbția banilor, nu pe utilizarea lor în cadrul unor politici publice integrate. Obiectivul nu ar fi trebuit să fie doar atragerea fondurilor în buget, ci transformarea acestora în infrastructură și servicii publice. Abia în ultimii ani s-a observat o clarificare a rolului acestor investiții în dezvoltarea infrastructurii de transport și socială.
Vasile Pușcaș a menționat și necesitatea ca România să adopte moneda unică, însă cu anumite condiții stricte. El estimează că țara ar avea nevoie de aproximativ un deceniu pentru a-și consolida fundamentele economice înainte de a putea intra în zona euro. Acest proces necesită corectarea dezechilibrelor financiare și o continuitate a politicilor publice, care să nu fie fragmentate de schimbările politice, pentru a permite implementarea unor reforme durabile.
Situația migrației este susținută de datele oficiale Eurostat, care arată amploarea deplasării cetățenilor români. La 1 ianuarie 2024, aproximativ trei milioane de cetățeni români locuiau într-un alt stat membru al UE, reprezentând circa 22% din totalul celor 14 milioane de cetățeni europeni rezidenți în afara țării de cetățenie. Această cifră confirmă faptul că românii au format cel mai numeros grup de cetățeni europeni rezidenți în alt stat membru, înaintea polonezilor și italienilor.