În anul 1995, România a luat decizii strategice care au definit parcursul politică al țării, prin semnarea Declarației de la Snagov și depunerea oficială a cererii de aderare la Uniunea Europeană. Pe 21 iunie 1995, liderii principalelor partide parlamentare, împreună cu președintele Ion Iliescu și premierul Nicolae Văcăroiu, au semnat acest document esențial. Acesta a stabilit un consens politic larg privind orientarea națională către valorile europene, precum democrația, statul de drept și pluralismul politic.
Procesul de integrare a fost pregătit prin sesiuni strategice desfășurate în luna mai la Snagov, unde au participat Nicolae Văcăroiu, miniștrii de stat Dan Mircea Popescu, Teodor Meleșcanu și Mircea Coșea. La acea vreme, premierul Văcăroiu sublinia necesitatea de a analiza consecințele aderării asupra societății românești. Ion Iliescu a declarat că principalele atuuri ale României sunt potențialul uman, cel material și poziția geostrategică, menționând că perioada petrecută în anticameră la UE a fost una semnificativă.
După semnarea documentului de la Snagov, pe 22 iunie 1995, România a depus oficial cererea de aderare la blocul comunitar. Această acțiune a deschis un drum lung de aproape 12 ani, care s-a încheiat cu intrarea efectivă a țării ca stat membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Acest pas a reprezentat o schimbare de paradigmă, marcând trecerea oficială către structurile de guvernare și integrarea economică europeană pe termen lung.
Pe lângă evoluțiile politice, anul 1995 a adus și reconstrucția pieței de capital prin relansarea Bursei de Valori București. Prima ședință de tranzacționare a avut loc pe 20 noiembrie 1995, când au fost vândute 905 acțiuni ale șase companii, printre care TMK – ARTROM, COMELF, UAMT, Carne Arad, IAIFO și Sanevit Arad. Deși începutul a fost unul modest, cu doar cinci ședințe până la sfârșitul anului, acest eveniment a fost parte dintr-un proces amplu de reconstrucție a economiei de piață.
Totodată, anul a fost marcat de pierderea unei figuri politice emblematice, Corneliu Coposu, lider al PNȚCD. Apoi, acesta a murit la București, pe 11 noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani, după o perioadă de deteriorare a sănătății. Corneliu Coposu a reprezentat o personalitate centrală a opoziției democratice și a rezistenței anticomuniste, fiind un simbol al reconstrucției vieții politice după 1989, participând la numeroase momente decisive ale societății.
Integrarea europeană a fost un proces complex de adaptare legislativă și economică, care a durat peste un deceniu de la depunerea cererii inițiale. Acest parcurs a implicat transformări profunde în structura instituțională a statului român, pregătind țara pentru standardele de funcționare ale Uniunii Europene și pentru accesul la un piață comună extinsă.