Bernard Guetta, europarlamentar din 2019 și fratele vitreg al celebrului DJ David Guetta, a dezvăluit detalii despre legătura sa strânsă cu România și despre perioada în care a fost urmărit de Securitate. În anul 1980, în timp ce lucra ca jurnalist pentru Le Monde, Guetta a fost inclus pe o listă a jurnaliștilor străini indezirabili de către regimul lui Nicolae Ceaușescu. Această listă a fost făcută publică recent de către CNSAS, confirmând monitorizarea constantă a presei externe.
În perioada comunistă, autoritățile române încercau să controleze narativul prin diverse metode de supraveghere și restricționare. Jurnaliștii străini erau înconjurați de cadre de încredere, aveau programe strict stabilite și interacțiunile lor cu populația erau limitate. Securitatea utiliza tehnici operative pentru a înregistra convorbirile din telefoane, camerele de hotel sau chiar din automobilele închiriate. Deși mulți jurnaliști erau considerați ostili, regimul evita scandalurile diplomatice cu instituțiile de presă majore din Vest.
Bernard Guetta a relatat o experiență marcată de o atmosferă de opresiune extremă în timpul unei vizite la București. Acesta a amintit un moment în care, după ce a încercat să întrebe un polițist despre o adresă, a simțit o teamă profundă. Mai mult, a povestit despre o întâlnire cu o personalitate culturală care, imediat ce l-a recunoscut, i-a implorat să plece din cauza fricii de Securitate. „Am mers pe stradă și am plâns, pentru că era ceva atât de îngrozitor, frica acelui om, avea toate motivele să se teamă”, a declarat Guetta.
Pe lângă monitorizarea directă, regimul lui Nicolae Ceaușescu utiliza propaganda pentru a prezenta condiții de viață ideale, în ciuda realității dure. Guetta a observat că, deși în alte țări comuniste precum Polonia exista o agitație și o speranță prin mișcarea Solidaritatea, în România domnea o resemnare și o teamă permanentă. El a descris sentimentul de ieșire dintr-o închisoare atunci când părăsea țara la bordul unui avion, subliniind contrastul dintre diplomația externă și represiunea internă.
Jurnalistul a menționat și legătura sa cu disidenții români, precum Paul Goma, despre care a scris numeroase articole. Guetta a fost cel care a sugerat titlul cărții „Le tremblement des hommes” pentru volumul de mărturii al lui Paul Goma. Acesta a subliniat că, în anii '70, puțini jurnaliști occidentali se interesau cu adevărat de opozanții din democrațiile populare, dar că autoritățile comuniste au fost puternic deranjate de activitatea sa de informare despre regimul opresiv.
În România comunistă, controlul informației era absolut, iar orice tentativă de a prezenta realitatea societății era sancționată prin interdicția de a intra în țară. Securitatea monitoriza constant mișcările disidenților și încerca să distrugă probele prin voalarea filmelor sau a înregistrărilor magnetice. Această structură de supraveghere a transformat țara într-un spațiu unde frica era un instrument de guvernare utilizat împotriva întregii populații.