Comisia Europeană a prezentat un nou cadru legislativ, numit „Affordable Housing Act”, care vizează zonele în care prețurile locuințelor au devenit inaccesibile în raport cu veniturile cetățenilor. Propunerea urmărește să stabilească criterii comune pentru identificarea zonelor aflate sub presiune locativă și să ofere autorităților posibilitatea de a introduce măsuri de control. Această inițiativă este încă în etapa de procedură legislativă europeană și nu se aplică în prezent.
Pentru a fi clasificată sub „stres locativ”, o zonă, fie că este un oraș sau un cartier, trebuie să îndeplinească indicatori economici severi. Un criteriu central este raportul dintre prețul unei locuințe și venitul disponibil pe cap de locuitor, care trebuie să fie de cel puțin 8. Dacă acest raport atinge valoarea de 10, autoritățile nu mai au obligația de a demonstra deteriorarea accesibilității în ultimii zece ani pentru a putea interveni.
În ceea ce privește închirierile pe termen scurt, precum cele de pe platforma Airbnb, propunerea nu impune o interdicție generală la nivel european. Totuși, în locurile unde legislația națională permite astfel de intervenții, autoritățile ar putea restricționa închirierile care nu reprezintă reședința principală a gazdei. Măsura este vizată în special proprietarilor care exploatează comercial mai multe locuințe în regim hotelier, nu asupra celor care închiriază ocazional propria locuință.
Propunerea vizează și gestionarea proprietăților care nu sunt folosite ca reședință principală, incluzând locuințele secundare sau cele vacante. Autoritățile ar putea introduce reguli privind utilizarea acestora, cum ar fi limitarea numărului de proprietăți sau declararea destinației înainte de cumpărare. Este important de menționat că aceste reguli nu vor fi aplicate retroactiv proprietăților deja achiziționate, oferind astfel o formă de protecție proprietarilor existenți.
În ceea ce privește chiriile, Comisia Europeană a clarificat faptul că nu există intenția de a impune un plafon european pentru aceste costuri. Obiectivul principal este creșterea ofertei pe piața rezidențială pe termen lung pentru a reduce presiunea asupra prețurilor. Măsurile de control ar putea fi aplicate doar pentru o perioadă de maximum cinci ani, după care este necesară o nouă evaluare a situației din zona respectivă.
Problema fundamentală a accesibilității locuințelor rămâne însă lipsa ofertei de construcții, cauză structurală ce include dificultățile de autorizare și lipsa terenurilor. Comisia subliniază că restricțiile propuse nu pot rezolva singure criza, fiind necesară și o creștere a ofertei prin renovări sau reconversii. Această abordare vine într-un context în care deciziile de politică publică sunt tot mai des analizate în raport cu suveranitatea economică a statelor membre.