Islanda se confruntă cu un proces juridic major din cauza modului în care gestionează aplicarea normelor europene în cadrul propriului sistem legislativ. Disputa este centrată pe Protocolul 35 din cadrul Acordului privind SEE, un mecanism care permite Islandei, Norvegiei și Liechtensteinului accesul la piața unică a Uniunii Europene. În schimbul acestui acces, aceste state sunt obligate să preia o parte semnificativă din legislația comunitară, o obligație pe care autoritățile islandeze nu au reușit să o aplice complet.
Guvernul islandez a încercat recent să rezolve această situație prin prezentarea unei noi propuneri legislative menite să introducă Protocolul 35 în dreptul național. Totuși, procesul de adoptare a întâmpinat dificultăți semnificative în cadrul parlamentului, unde proiectul a fost dezbătut timp de nouă ore fără ca parlamentarii să poată ajunge la o decizie finală. Aceasta reprezintă deja a patra încercare de a adopta această măsură legislativă, însă rămâne incert dacă Executivul are numărul necesar de voturi pentru a obține aprobarea.
Carl Baudenbacher, care a deținut funcția de președinte al Curții EFTA în perioada 2003-2017, a oferit o perspectivă asupra complexității acestui conflict. Deși consideră că există argumente solide împotriva poziției Islandei, el subliniază că situația juridică este mai complicată decât pare la prima vedere. Conform explicațiilor sale pentru Rapporteur, Protocolul nu impune o preluare integrală a principiului supremației dreptului UE și nici nu stabilește o formulă legislativă care să fie obligatorie în mod direct.
Tensiunile apar într-un context politic dificil pentru guvernul de centru-stânga, după ce alegătorii islandezi au respins la sfârșitul lunii august reluarea negocierilor de aderare la UE. În același timp, Comisia Europeană a emis un avertisment în luna septembrie, solicitând Islandei, Norvegiei și Liechtensteinului să accelereze procesul de preluare a normelor europene. Această solicitare vine pe fondul creșterii volumului de reglementări noi emise de la nivelul Uniunii Europene.
Deși Comisia Europeană nu exercită o supraveghere directă asupra acestor trei țări în același mod în care o face față de statele membre ale Uniunii, presiunea crește. Carl Baudenbacher a avertizat că spațiul disponibil pentru întârzieri sau pentru aplicarea unor tratamente speciale se restrânge constant. Această evoluție pune sub semnul întrebării capacitatea Islandei de a menține echilibrul între suveranitatea legislativă și beneficiile economice oferite de integrarea în piața unică europeană.
Acest conflict juridic se înscrie într-un cadru mai larg de reglementări ale spațiului economic european, unde statele non-membre trebuie să respecte standardele comune pentru a asigura funcționarea pieței. Integrarea legislativă este esențială pentru menținerea egalității de condiții între operatorii economici, însă procesul de armonizare poate genera frecvente blocaje politice și de suveranitate în statul islandez.