Președinția irlandeză a Consiliului UE va prezenta sâmbătă, 10 octombrie, un nou cadru de negociere pentru bugetul Uniunii din perioada 2028–2034. Acest document, cunoscut în discuțiile europene sub denumirea de „negotiating box”, are rolul de a organiza opțiunile asupra cărora guvernele celor 27 de state trebuie să negocieze. Obiectivul principal al președinției este de a apropia pozițiile statelor membre înaintea etapei politice decisive a negocierilor bugetare.
Thomas Byrne, ministrul de stat irlandez pentru afaceri europene și apărare, a declarat în Parlamentul European că președinția urmărește obținerea unui acord politic până la sfârșitul anului. Irlanda dorește ca un astfel de compromis să fie stabilit până la sfârșitul lui 2026, pentru a permite adoptarea legislației necesare în anul 2027. Acest calendar este esențial pentru ca noul buget să poată intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2028.
Cadrul de negociere nu stabilește singur dimensiunea sau distribuția finală a fondurilor, ci grupează chestiunile politice rămase deschise. Documentul formulează variante de compromis pentru liderii și guvernele statelor membre, restrângând treptat alternativele pe măsură ce negocierile avansează. Procesul vizează stabilirea nivelului general al cheltuielilor, a priorităților, a structurii programelor și a veniturilor care vor finanța bugetul european pentru perioada de șapte ani.
Printre temele sensibile aflate în dispută se numără finanțarea politicii agricole și de coeziune, competitivitatea, apărarea și rambursarea datoriei contractate pentru NextGenerationEU. Comisarul european pentru buget, Piotr Serafin, a indicat că Comisia este deschisă ajustării propunerilor sale privind noile resurse proprii ale UE. Aceste resurse ar alimenta direct bugetul european, reducând astfel presiunea asupra contribuțiilor naționale ale statelor membre.
Regulamentul privind cadrul financiar multianual necesită unanimitatea statelor membre și aprobarea Parlamentului European pentru a deveni efectiv. Eurodeputații au subliniat că nu vor ca presiunile asupra bugetelor naționale sau costul rambursării datoriei NextGenerationEU să reducă resursele pentru politicile europene. Parlamentul deține o pârghie politică importantă, deoarece, deși nu poate modifica direct acordul Consiliului, acesta poate refuza aprobarea finală a procesului.
Sistemul de resurse proprii urmează o procedură distinctă de cadrul financiar multianual, necesitând acordul unanim al statelor membre și confirmarea la nivel național, conform cerințelor constituționale ale fiecărei țări. Această structură complexă de finanțare este critică pentru stabilitatea financiară a Uniunii Europene în perioada următoare, asigurând continuitatea programelor de investiții și a politicălor de coeziune în toate statele membre.