Uniunea Europeană ar putea implementa un nou sistem de contingente tarifare pentru a contracara creșterea masivă a exporturilor din China. Propunerea, formulată de Pascal Lamy, Nicolas Köhler-Suzuki și Victor do Prado în cadrul Institutului Jacques Delors, vizează sectoarele unde importurile cresc constant peste nivelurile istorice. Mecanismul propus ar permite menținerea taxelor actuale pentru volumele tradiționale de import, însă ar impune tarife mult mai ridicate imediat ce sunt depășite anumite cote stabilite de autorități.
Analiza pune accent pe dezechilibrul comercial masiv dintre UE și China, deficitul comercial al Uniunii fiind estimat la aproximativ 360 de miliarde EUR în 2025. Această cifră reprezintă aproape un miliard EUR pierdut în fiecare zi. În timp ce exporturile Chinei către Statele Unite au scăzut cu 23% în prima jumătate a anului 2026, exporturile către UE au înregistrat o creștere de 5%, în condițiile în care exporturile europene către China au scăzut cu 2%.
Autorii susțin că avantajele companiilor chineze nu provin doar din competitivitate, ci sunt amplificate de sprijinul public masiv și de nivelul cursului de schimb. În documentul lor, se menționează că firmele din China beneficiază de sprijin de stat proporțional mai mare decât cele din economiile OECD. Un alt factor critic este deprecierea reală a renminbi și faptul că ponderea consumului gospodăriilor în PIB-ul Chinei rămâne în jur de 40%, mult sub nivelurile din UE și SUA.
Spre deosebire de instrumentele actuale care funcționează produs cu produs, noul sistem ar putea acoperi întregi lanțuri valorice. Propunerea include și un mecanism de protecție politică: veniturile din aceste tarife ar finanța un fond de solidaritate european. Acest fond ar ajuta statele și industriile europene care ar putea fi victime ale unor represalii comerciale din partea Beijingului, redistribuind astfel riscul comercial la nivelul întregii Uniuni.
Un aspect controversat al propunerii vizează evitarea subterfugilor prin mutarea producției în țări terțe. Autorii sugerează utilizarea unor „reguli de proprietate” pentru a identifica produsele controlate de companii chineze, chiar dacă sunt fabricate în altă parte. Această abordare ar preveni ocolirea restricțiilor prin transformarea substanțială a mărfurilor în state vecine, deși documentul recunoaște că acest aspect necesită încă o evaluare juridică riguroasă.
În prezent, Uniunea Europeană nu a adoptat oficial un astfel de instrument de reechilibrare structurală, iar documentul Institutului Jacques Delors rămâne o propunere de analiză, nu o legislație a Comisiei. Dezbaterea privind protecția pieței interne rămâne intensă, în contextul în care instrumentele de apărare comercială actuale sunt considerate prea lente pentru a răspunde la presiunile simultane din mai multe sectoare industriale.