Uniunea Europeană pregătește implementarea unor centre de returnare situate în afara teritoriului european, destinate persoanelor fără drept de ședere. Această inițiativă se bazează pe noul cadru european care permite transferul migranților către țări terțe prin intermediul unor acorduri bilaterale. Deși Comisia Europeană a confirmat existența unui fundament juridic pentru aceste „return hubs”, execuția proiectelor depinde de maturitatea propunerilor și de capacitatea statelor de a negocia cu destinațiile externe.
Procesul de dezvoltare a acestor modele concrete aparține în principal statelor membre, care trebuie să stabilească acorduri cu țări terțe ce acceptă transferul persoanelor. Noul sistem permite transferarea celor care au primit o decizie de returnare către un centru aflat în afara UE, dacă țara respectivă acceptă acest pas. Aceste centre pot servi drept destinație finală sau pot funcționa ca etapă intermediară înainte de returnarea în țara de origine, însă mecanismul exclude minorii neînsoțiți.
Discuții importante despre consolidarea frontierelor și aplicarea Pactului european privind migrația și azilul au avut loc la München, la o reuniune organizată de Alexander Dobrindt. La această întâlnire au participat miniștri din 18 țări europene împreună cu reprezentanți ai Comisiei Europene. Germania susține activ acest model, urmărind posibilitatea de a transfera persoane care nu pot fi îndepărtate către țara lor de origine, în timp ce Italia propune centre finanțate de UE, inspirate din modelul din Albania.
Deși există un sprijin politic pentru aceste măsuri, Comisia Europeană nu a oferit încă detalii despre finanțare. Nu a fost anunțat un mecanism prin care construcția, administrarea sau operarea acestor centre să fie acoperită din bugetul comunitar. De asemenea, nu s-a precizat care va fi temeiul juridic pentru o asemenea alocare de fonduri. În prezent, întrebarea privind cine va suporta costurile infrastructurii, ale personalului și ale securității rămâne fără un răspuns oficial.
Organizația International Rescue Committee a semnalat riscuri privind protecția refugiaților și respectarea drepturilor fundamentale în astfel de centre. Aceștia au invocat experiența centrelor italiene din Albania, susținând că acestea sunt costisitoare și ridică probleme legate de tratamentul și demnitatea persoanelor. Totuși, aceste evaluări aparțin unei organizații umanitare și nu reprezintă concluzii oficiale ale instituțiilor europene, care continuă să analizeze proiectele pe măsură ce acestea devin mai avansate.
Implementarea acestui mecanism de returnare se înscrie într-un context de gestionare a fluxurilor migratorii la nivelul întregului continent european. Statele membre caută soluții pentru a asigura aplicarea regulamentelor privind azilul și pentru a consolida protecția frontierelor externe ale Uniunii Europene. Această strategie de cooperare cu țări terțe este considerată de Comisia Europeană ca fiind o componentă esențială a politicii de returnare a persoanelor fără drept de ședere.