Vasile Pușcaș, care a ocupat funcția de negociator-șef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004, a oferit o evaluare dură asupra fenomenului de migrație care a urmat procesului de aderare. În declarațiile sale, acesta indică faptul că factorul decisiv pentru plecarea masivă a populației nu a fost doar accesul la piețele europene, ci mai degrabă modul în care conducerea țării a gestionat tranziția către integrare.
Conform afirmațiilor făcute de Vasile Pușcaș, cel mai grav impuls care a determinat cetățenii să părăsească România a fost comportamentul elitei în cadrul procesului de integrare europeană. Fostul negociator subliniază că această clasă de conducere a eșuat în misiunea sa fundamentală de a crea un cadru de stabilitate și progres pentru populația țării, afectând direct viitorul cetățenilor români.
Un aspect central al criticilor aduse este refuzul elitei de a elabora și de a pune în aplicare o strategie clară de dezvoltare a statului. Vasile Pușcaș explică faptul că lipsa unei astfel de strategii a lăsat cetățenii fără o perspectivă concretă de evoluție, atât la nivel individual, cât și la nivel de grup. Această absență a unei viziuni de țară a facilitat migrația.
Fostul negociator a menționat, de asemenea, că un exod de o asemenea amploare în perioada post-aderare nu era anticipat. El a descris fenomenul de plecare a românilor ca fiind o pierdere enormă pentru România, una care va avea efecte pe o durată medie lungă. Impactul demografic și social al acestui proces rămâne o problemă majoră pentru stabilitatea națională.
Analiza lui Vasile Pușcaș se aliniază cu observațiile sale anterioare privind gestionarea resurselor europene. Acesta a subliniat că, în ultimele două decenii, abordarea principală a fost axată pe modul în care se pot obținut fondurile europene, în detrimentul utilizării acestora ca instrumente financiare în politici coerente de dezvoltare economico-socială. Această orientare a influențat direct capacitatea țării de a reține capitalul uman.
În contextul actual, Vasile Pușcaș a avertizat că România se confruntă cu o destructurare socio-politică și economico-financiară semnificativă. Având în vedere aceste dificultăți, el estimează că ar fi necesar un deceniu de eforturi de reconstrucție pentru ca țara să poată ajunge într-o stare de sănătate financiară suficientă pentru a intra în anticamera Zonei Euro.