Analistul politic și publicistul Ion Cristoiu a lansat o critică dură la adresa modului în care DIICOT gestionează ancheta care îl vizează pe Călin Georgescu. În cadrul emisiunii Ai Aflat!, cunoscutul lider de opinie a susținut că fostul candidat la funcția de președinte este supus unei campanii de compromitere prin metode care amintesc de epoca represiunii staliniste. Conform lui Cristoiu, procesul de investigație a fost transformat într-un instrument de stigmatizare socială.
Un punct central al argumentației lui Ion Cristoiu vizează utilizarea stenogramelor care sunt furnizate intenționat presei pentru a afecta imaginea publică a liderului suveranist. Analistul susține că acest demers are un scop clar de compromitere mediatică, fiind o strategie specifică aplicată în cazul lui Călin Georgescu. Această tehnică de scurgere a informațiilor din dosare este privită ca o tentativă deliberată de a distruge reputația politică a acestuia în fața electoratului.
Cristoiu a subliniat existența unui dublu standard în ceea ce privește respectarea drepturilor legale în funcție de profilul persoanelor cercetate. El a comparat tratamentul aplicat lui Călin Georgescu cu cel oferit altor figuri publice, menționând că pentru oamenii sistemului, precum premierul Bolojan, nu se recurge la astfel de metode de expunere. În cazul lui Bolojan, a remarcat analistul, nu s-au publicat nici măcar comunicate oficiale din partea DIICOT.
În contrast, analistul afirmă că dacă sub ancheta DIICOT ar fi fost figuri precum George Simion sau Cristela Georgescu, informațiile ar fi fost furnizate cu exces de zel. Ion Cristoiu a declarat că, în cazul lui Călin Georgescu, s-a ales figura „dușmanului poporului”, o terminologie care trimite direct la anii 50. Această abordare ar lăsa persoana vizată aproape fără apărare în fața opiniei publice, cu excepția unor voci din presă.
Analistul a concluzionat că exercițiul de comunicare folosit împotriva fostului prezidențiabil este unul de tip rechizitoriu preconstruit. El a menționat că, în perioada stalinistă, împotriva „dușmanului poporului” se putea face orice, deoarece nimeni nu intervenea pentru a ajuta persoana vizată. În prezent, strategia pare să urmeze un model similar de izolare și atac mediatic, vizând direct fundamentul de susținere al liderului suveranist.
Discuțiile despre modul în care instituțiile de justiție și aparatul de comunicare interacționează cu liderii politici reprezintă un subiect recorrent în spațiul public românesc. Aceste controverse privind transparența și imparțialitatea anchetelor sunt adesea analizate în contextul protejării suveranității decizionale și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor în fața sistemului.