Centrele destinate tratării pacienților cu arsuri grave din Timișoara și Târgu Mureș ar putea fi operaționale la începutul anului viitor. Această declarație a fost făcută de Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății, vineri, în urma unei ședințe de Guvern. Ministrul a precizat că stadiul construcțiilor și al dotărilor tehnice variază între locații, însă obiectivele de la Timișoara și Târgu Mureș sunt aproape de finalizare.
La Timișoara, lucrările de construcție și instalarea sistemelor funcționale au fost deja finalizate de către echipele responsabile. Alexandru Rogobete a explicat faptul că prin echipamente funcționale se înțeleg sistemele de gaze medicale, de climatizare, de sterilizare a aerului și de epurare a aerului din sălile de operație. În acest moment, se află în etapa de licitație și instalare a echipamentelor medicale specifice pentru acest centru.
Situația de la Târgu Mureș este descrisă de ministru ca fiind aproximativ identică cu cea din Timișoara, indicând un progres similar. În ceea ce privește Bucureștiul, acolo se construiește primul și singurul centru de arși grav dedicat copiilor din România. La acest punct de lucru, lucrările sunt avansate, însă echipele se concentrează în prezent pe realizarea amenajărilor interioare necesare pentru funcționarea unității.
Operaționalizarea acestor centre a fost afectată de blocarea fondurilor necesare pentru organizarea licitațiilor și achiziția echipamentelor medicale. Pentru a rezolva această problemă, Ministerul Sănătății a luat măsura de a suplimenta bugetul Băncii Mondiale pentru finalizarea proiectelor. Alexandru Rogobete a menționat că proiectul a fost lansat în 2015 și aprobat în 2016, însă la momentul preluării mandatului, în noiembrie 2021, acesta era complet blocat.
Ministrul a criticat lipsa de viziune și lipsa de asumare a actului administrativ care au dus la întârzierea acestor investiții de peste un deceniu. El a subliniat că, de la preluarea ministerului, au fost construite două centre de arși grav și alte 22 de șantiere de spitale noi. Această problemă de infrastructură medicală a fost în centrul atenției publice, în special în contextul aniversării de 11 ani de la tragedia de la Colectiv.
Tragedia de la clubul Colectiv a evidențiat lipsa de locuri și dotări adecvate pentru tratarea pacienților cu arsuri grave în România. La acea vreme, autoritățile susțineau că sistemul medical era pregătit, deși realitatea de pe teren a demonstrat insuficiența capacităților de intervenție. Această experiență traumatică a pus sub semnul întrebării capacitatea de gestionare a urgențelor medicale de către instituțiile statului.