Un nou studiu publicat în The Lancet Global Health relevă o situație alarmantă privind sănătatea tinerilor la nivel mondial. Aproximativ 240 de milioane de adolescenți cu vârste cuprinse între 11 și 17 ani nu au practicat nici măcar 60 de minute de activitate fizică de intensitate moderată sau ridicată în nicio zi a săptămânii. Această lipsă de mișcare afectează un segment masiv din populația globală de vârstă tânără, indicând o problemă de sănătate publică de amploare.
Cercetarea a fost extinsă la o scară fără precedent, implicând participarea a peste 3,2 milioane de adolescenți și adolescente din 140 de țări și teritorii analizate. Datele colectate arată că, în medie, acești tineri sunt activi doar în 2,7 zile pe săptămână. Doar 14% dintre participanți au declarat că reușesc să participe la o activitate fizică în fiecare zi, ceea ce subliniază dificultatea de a menține un stil de viață activ în contextul actual.
Organizația Mondială a Sănătății a semnalat că nivelurile de activitate au rămas practic neschimbate în ultimul deceniu, fără a se observa orice progres la scară mondială în decursul ultimilor 15 ani. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al organizației, a subliniat că fetele sunt în mod special lăsate în urmă în acest proces. Diferențele de gen sunt marcate, 28% dintre fete fiind complet inactive, față de 22% în cazul băieților.
Rezultatele indică și disparități geografice semnificative între diversele regiuni studiate. În țări precum Namibia, Nepal sau Filipine, circa 40% dintre adolescenți nu au avut nicio zi de activitate fizică în perioada monitorizată. În contrast, în Serbia sau în Bangladesh, peste 30% dintre tineri au declarat că reușesc să efectueze activități fizice în fiecare zi, oferind un punct de referință pentru nivelurile de participare la sport.
Inactivitatea fizică este considerată un factor de risc major pentru apariția unor boli cronice grave, precum diabetul de tip 2, boli cardiace și anumite forme de cancer. OMS recomandă ca soluția nu constă doar în încurajarea sportului, ci în transformarea școlilor, străzilor și cartierelor în locuri sigure și accesibile. Este necesară o integrare a mișcării în viața cotidiană prin politici de urbanism, transport și educație.
Problemele de sănătate publică legate de stilul de viață sedentar sunt adesea influențate de mediul înconjurător și de infrastructură. Accesul la spații publice sigure, posibilitatea de a merge pe jos sau cu bicicleta și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor sunt factori esențiali. Statele sunt îndemnate să implementeze măsuri în sectoarele de transport și urbanism pentru a facilita activitatea fizică zilnică a populației tinere.