Sistemul de sănătate din România traversează o perioadă critică în care pacienții care au nevoie de investigații paraclinice, precum analize de laborator, CT sau RMN, se confruntă cu timpi de așteptare care variază de la câteva zile până la câteva luni. În majoritatea cazurilor, răspunsul standard oferit de clinici este lipsa fondurilor disponibile pentru luna respectivă. Această situație îi forțează pe cetățeni să aleagă între plata integrală a serviciilor din buzunar sau renunțarea definitivă la diagnosticarea corectă.
În cazul investigațiilor de imagistică medicală, situația este și mai severă din cauza numărului limitat de furnizori și a costurilor ridicate ale echipamentelor. Pentru un examen CT, timpul de așteptare depășește frecvent o lună, în timp ce pentru un RMN pacienții pot aștepta luni întregi, fenomen observat și în orașe precum Slatina. Singura excepție de prioritate rămâne categoria pacienților oncologici cu bilet de tip Monitor 2, care trebuie programați în maximum 5 zile lucrătoare.
Pacienții cu alte afecțiuni cronice, precum diabetul sau bolile cardiovasculare, au pierdut facilitățile de decontare automată de la începutul anului. Deși beneficiază de o singură investigație de înaltă performanță decontată automat pe an, asociațiile de specialitate semnalează că acest număr este insuficient pentru nevoile lor medicale. Din acest motiv, mulți bolnici cronic se trezesc să plătească sume care pot reprezenta jumătate din salariu sau întreaga pensie pentru a putea accesa un RMN sau un CT.
Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția pacienților (ANPP), explică faptul că există furnizori care nu declară disponibilitatea fondurilor pentru a le păstra pentru medicii cu care colaborează. Un alt aspect problematic este practica unor clinici de a reține biletele de trimitere ale pacienților atunci când aceștia sunt puși pe liste de așteptare. Această metodă blochează posibilitatea ca persoana respectivă să se ducă la un alt laborator care ar putea avea fonduri disponibile în acel moment.
Din cauza acestor întârzieri, stările de sănătate ale pacienților se pot agrava semnificativ, ducând la apelarea disperată la serviciile de Urgențe. Mulți cetățeni ajung la spital sperând că vor putea beneficia de investigația necesară prin acest canal, după ce au fost refuzați sau au așteptat prea mult în sistemul de consultanță de specialitate. Această presiune asupra unităților de primiri urgențe reflectă eșecul de a asigura un flux de diagnosticare funcțional în ambulatorii.
În prezent, există două proiecte menite să elimine aceste plafoane financiare, inclusiv o inițiativă a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate care vizează decontarea investigațiilor de laborator la volum real. Această schimbare ar permite pacienților să efectueze analizele necesare în orice moment al lunii, fără a mai primi refuzul bazat pe epuizarea bugetului lunar. Până când aceste măsuri vor fi implementate, sistemul rămâne într-un punct de blocaj pentru persoanele cu venituri mici.