Sistemul medical românesc se confruntă cu o limitare critică în etapa de după tratamentul de urgență pentru accidentul vascular cerebral. Conform Strategiei Naționale pentru Combaterea Bolilor Cardiovasculare și Cerebrovasculare 2025–2030, doar aproximativ 30% dintre pacienții care suferă un AVC beneficiază de procese de recuperare în cadrul secțiilor de neurologie. Deși România a făcut progrese în tratamentul acut prin extinderea accesului la trombectomie mecanică și tromboliză intravenoasă, etapa de reabilitare rămâne o provocare majoră.
Accesul la serviciile de neuroreabilitare este în prezent insuficient și prezentă o distribuție inegală pe teritoriul țării. Serviciile de acest tip sunt concentrate în principal în marile orașe și în centrele universitare, lăsând restul populației fără suport adecvat. Liliana Curea, președinta ALIA, a semnalat că perioadele de așteptare sunt extrem de mari, unii pacienți fiind nevoiți să aștepte între patru și cinci luni pentru a obține un loc într-o secție de recuperare.
Strategia Națională vizează transformări semnificative până la finalul perioadei de implementare. Autoritățile urmăresc ca, până în anul 2030, peste 90% dintre pacienții eligibili să fie incluși în programe de neuroreabilitare. Un alt obiectiv stabilit în documentul oficial este ca 20% dintre acești pacienți să poată fi transferați direct de la spital către serviciile de reabilitare, pentru a asigura continuitatea îngrijirii necesare.
Procesul de recuperare după un AVC este unul complex și de lungă durată, necesitând o abordare adaptată fiecărui individ. Acesta trebuie să cuprindă kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională, evaluare neuropsihologică și sprijin pentru sănătatea mintală. Liliana Curea a subliniat că, deși salvarea vieții este primul pas esențial, adevărata provocare pentru pacienți și familii începe abia după externare, când începe drumul spre recuperare.
Pentru a fi eficient, un traseu de îngrijire trebuie să includă colaborarea dintre spitale, medicii de familie și serviciile comunitare. Recuperarea nu ar trebui să depindă de capacitatea financiară a familiei sau de județul de reședință al pacientului. Intervenția rapidă prin apelarea la 112 în cazul simptomelor precum asimetria feței, tulburările de vorbire sau slăbiciunea membrelor este vitală pentru evoluția medicală a persoanei afectate.
Gestionarea resurselor în sistemul de sănătate rămâne un subiect de dezbatere constantă la nivel național. În contextul deciziilor privind rectificările bugetare, direcționarea fondurilor către sectorul medical este crucială pentru susținerea salariilor și a investițiilor necesare. Îmbunătățirea accesului la neuroreabilitare depinde direct de capacitatea statului de a asigura o finanțare adaptată nevoilor reale ale pacienților care au supraviețuit unui accident vascular cerebral.