Alexandra Păcurariu, specialistă în farmacoepidemiologie în cadrul Agenției Europene a Medicamentului, a analizat rezistența miturilor medicale în spațiul public. Aceasta a explicat modul în care cercetătorii utilizează datele medicale colectate în condiții reale pentru a verifica siguranța și eficacitatea vaccinurilor, chiar și la mulți ani după autorizarea acestora. Un subiect central al prezentării a fost teoria falsă care susține că vaccinurile provoacă autism, un subiect de dezinformare persistent în România.
Originea acestei controverse este localizată într-un articol din 1998, publicat în revista The Lancet de către medicul britanic Andrew Wakefield. Această cercetare, care sugera o legătură între vaccinul ROR și autism, a fost realizată pe un grup de doar 12 copii și nu a putut demonstra nicio relație de cauzalitate. Ulterior, investigațiile au scos la iveală probleme grave privind datele și metodologia, fapt ce a dus la retragerea integrală a articolului în anul 2010.
Alexandra Păcurariu a comparat acest mit cu un „zombi care nu moare și doar se reinventează”, deoarece argumentele susținătorilor s-au modificat succesiv. După ce legătura cu vaccinul ROR a fost infirmată, atenția s-a mutat asupra tiomersalului, un conservant cu compus organic al mercurului, și ulterior asupra adjuvanților pe bază de aluminiu. Totuși, experta a subliniat că nici aceste substanțe nu fac parte din compoziția vaccinului ROR, punctul de plecare al controversei.
Un studiu din Danemarca, prezentat de experta EMA, a evaluat expunerea la aluminiul din vaccinurile administrate în primii doi ani de viață. Cercetarea a urmărit apariția a 50 de afecțiuni cronice, inclusiv autismul, ADHD, astmul și bolile autoimune, folosind registrele medicale naționale. Rezultatele au arătat că nu există dovezi care să indice o creștere a riscului acestor afecțiuni odată cu expunerea la aluminiul conținut în vaccinuri, rezultatele fiind incompatibile cu creșteri ale riscului.
Problema dezinformării are repercursiuni directe asupra sănătății publice, în special în România, unde acoperirea vaccinală a scăzut drastic. Conform datelor OMS din iunie 2026, acoperirea cu prima doză de ROR a scăzut de la 90% în 2018 la 78% în 2024, iar pentru a doua doză scăderea a fost de la 81% la 62%. Aceste niveluri sunt sub pragul de 95% necesar pentru prevenirea focarelor de rujeolă, în contextul în care țara a raportat peste 25.000 de cazuri în 2024.
Situația epidemiologică din România este marcată de o scădere a imunității colective, fapt ce a dus la cel mai mare număr de cazuri de rujeolă înregistrate după anul 1993. Conform datelor furnizate de OMS, această evoluție negativă coincide cu scăderea ratelor de vaccinare sub pragurile de siguranță recomandate internațional. Expertul subliniază că dificultățile de acces la servicii medicale și lipsa unei informări adecvate contribuie semnificativ la acest declin al protecției prin vaccinare.