Singurătatea care poate apărea la vârsta pensionării reprezintă un factor de risc major pentru dezvoltarea depresiei și a anxietății. Dragoș Panainte, sociolog și cadru didactic la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, explică faptul că această etapă a vieții implică schimbări profunde care pot afecta sănătatea emoțională. Procesul de adaptare este complicat de pierderea relațiilor apropiate, de problemele de sănătate sau de diminuarea sentimentului de utilitate socială.
Din perspectivă sociologică, pensionarea nu înseamnă doar o schimbare a veniturilor, ci și pierderea unui univers de relații și a unei rutine stabilite. Dragoș Panainte subliniază că dispariția colegilor de muncă și a responsabilităților zilnice poate duce la pierderea unui rol recunoscut în societate. Când la aceste schimbări se adaugă distanța față de copii sau pierderea partenerului, riscul de a intra într-un cerc vicios de retragere socială și suferință psihică crește semnificativ.
Pentru gestionarea acestor episoade, specialistul recomandă pași mici, precum stabilirea unui program zilnic și menținerea unui contact regulat cu persoanele apropiate. Familia poate oferi sprijin concret prin prezență previzibilă, cum ar fi telefoane la ore fixe sau vizite, evitând simpla recomandare de a ieși din casă. Dragoș Panainte precizează că depresia nu este o consecință firească a îmbătrânirii și că tratamentul poate include psihoterapia sau intervenția psihiatrică, după evaluarea inițială la medicul de familie.
O viață socială activă, bazată pe activități alese personal, precum grădinăritul sau voluntariatul, poate susține autonomia și interesul pentru viață. Dragoș Panainte pune accentul pe calitatea și continuitatea relațiilor, menționând că două conexiuni profunde pot fi mai valoroase decât numeroase evenimente sociale. De asemenea, cercetările indică faptul că menținerea unor relații sociale mai bune este asociată cu un risc mai mic de deces prematur, sănătatea și interacțiunile sociale influențându-se reciproc.
Responsabilitatea pentru integrarea seniorilor este una colectivă, necesitând posibilități reale de socializare, precum transport accesibil sau locuri de întâlnire cu costuri mici. Dragoș Panainte solicită ca persoanele vârstnice să fie privite ca indivizi care au experiență și idei de oferit, nu doar ca beneficiari de pensii. Este esențial ca societatea să asigure mediul necesar pentru ca aceștia să rămână ascultați și implicați, deoarece nevoia de apartenență nu dispare odată cu statutul profesional.
Situația izolării seniorilor este una critică în România, conform datelor Barometrului ABC. Aproximativ unul din trei seniori români locuiește singur, iar estimările pentru anul 2025 indică faptul că aproximativ 1,35 milioane de persoane se vor afla în această situație de singurătate. Acest context subliniază necesitatea unui sprijin comunitar și familial pentru a preveni izolarea și pentru a proteja sănătatea psihică a celor care au ajuns la vârsta pensionării.