Comisia Europeană a prezentat marți, 27 octombrie 2026, o propunere pentru extinderea treptată a corpului permanent al agenției Frontex. Planul vizează atingerea unei capacități de 30.000 de persoane până în anul 2041, prin combinarea angajaților proprii cu membri detașați și o rezervă națională. Această inițiativă este însoțită de o propunere distinctă privind digitalizarea proceselor de returnare, readmisie și reintegrare, ambele fiind în etapa de prezentare și urmând să fie dezbate de Parlament și Consiliu.
Structura propusă pentru noua capacitate de 30.000 de persoane include 6.000 de angajați proprii ai Frontex și 7.000 de membri detașați de la statele membre. Restul de 17.000 de persoane ar reprezenta o rezervă de personal național care poate fi mobilizată la nevoie, deși aceștia vor continua să lucreze ca polițiști de frontieră în propriile țări. Creșterea acestui efectiv este planificată gradual pe parcursul următoarelor două perioade bugetare multianuale, având ca scop consolidarea rolului de coordonare al agenției.
O componentă centrală a reformei este înființarea unui centru în cadrul Frontex dedicat coordonării returnărilor. Acest centru va colecta și analiza informații operaționale pentru a anticipa nevoile statelor membre, oferind sprijin de la identificarea timpurie și consilierea pentru plecarea voluntară, până la operațiunile de returnare și asistența pentru reintegrare. Statele vor avea obligația de a transmite anual, până la data de 1 noiembrie, planificările și necesarul de asistență, pentru a permite agenției o organizare eficientă a sprijinului.
Pentru gestionarea situațiilor de criză, Comisia propune crearea unei forțe de reacție rapidă, formată din membri ai corpului permanent, care pot fi mobilizați la cererea unui stat membru pentru o perioadă de maximum o lună. Directorul executiv va decide desfășurarea acesteia, având ca exemplu de rapiditate intervalul de 24 de ore. În paralel, se propune un centru online care să monitorizeze conținutul public de pe platformele sociale pentru a semnala informațiile ilegale către autorități, fără a avea puterea de a ordona eliminarea acestora.
Digitalizarea proceselor va implica utilizarea sistemelor naționale RECAMAS, construite pe specificațiile Frontex, pentru a conecta dosarele de returnare cu instrumentele europene. Această arhitectură parțial descentralizată urmărește să reducă operațiunile manuale și să integreze sistemele de readmisie iRCMS și de reintegrare RIAT. Statele vor avea la dispoziție până la patru ani de la intrarea în vigoare a regulamentului pentru a implementa aceste sisteme, asigurând în același timp protecția datelor personale și criptarea informațiilor sensibile.
Propunerea de finanțare pentru Frontex este estimată la 11,8 miliarde de euro pentru perioada 2028–2034, însă aceasta rămâne o propunere de buget și nu un act aprobat. Această mișcare de extindere a capacității operaționale vine într-un context în care gestionarea frontierelor externe este o prioritate majoră pentru Uniunea Europeană. Deciziile privind atribuțiile noi și modul de utilizare a datelor vor depinde de negocierile finale dintre Parlamentul European și Consiliul UE.