Analistul politic Alexandru Coita avertizează asupra apariției unui fenomen numit „neo-suveranism quality”, care ar putea afecta grav relația strategică dintre România și Statele Unite. Această nouă formă de discurs politic apare în urma unor controverse legate de presupusa influență americană asupra demiterii Guvernului Bolojan. Fără dovezi concrete, aceste acuzații riscă să readucă în spațiul public narațiunea conform căreia deciziile de la București sunt dictate de la Washington, afectând securitatea națională.
Problema a fost declanșată de un articol din The Wall Street Journal, care sugerează că ambasadoarea SUA de la Atena ar fi avut o legătură cu căderea Guvernului Bolojan. Alexandru Coita subliniază că parteneriatul strategic cu Statele Unite a rezistat aproape trei decenii, fiind o constantă a politicii externe, indiferent de administrațiile de la Washington sau de coalițiile de la București. Acum, riscul este ca această regulă nescrisă să fie ruptă de disputele politice interne.
Analistul definește „neo-suveranismul quality” ca fiind un discurs mai sofisticat, promovat de persoane ancorate în Occident, dar care ajunge la aceeași concluzie periculoasă ca vechea poveste a „României-colonie”. Conform lui Alexandru Coita, această abordare este o formă de infantilizare politică ce scutește politicienii de responsabilitate. În loc să asume deciziile, aceștia ar putea lăsa impresia că instituțiile românești sunt simple decoruri ale unor puteri externe.
În ceea ce privește cronologia evenimentelor, Alexandru Coita observă că căderea Guvernului Bolojan a fost un proces documentat intern. PSD a decis în martie să reevalueze poziția sa în coaliție, iar pe 5 mai, moțiunea a trecut cu 281 de voturi. Faptul că diplomația americană cunoaște aceste crize politice nu demonstrează o participare la producerea lor. Pentru o acuzație de asemenea gravitate, este necesară o probă care, până acum, nu a apărut.
De asemenea, discuțiile despre interesul american în sectorul energetic, precum Coridorul Vertical, nu trebuie confundate cu controlul politic. Alexandru Coita menționează că România poate și trebuie să utilizeze discernământul în ofertele comerciale. Relația cu Statele Unite nu obligă țara să accepte orice condiție, iar parteneriatul strategic include elemente de securitate precum baza de la Mihail Kogălniceanu sau Deveselu, care sunt interese naționale de termen lung.
Contextul politică internă este marcat de reacții precum cele ale liderului AUR, care a declarat că „doamna ambasadoare nu putea prezice viitorul” în urma raportării din The Wall Street Journal. Această dispută se înscrie într-un peisaj de tensiuni constante, unde acuzațiile de influență externă sunt folosite adesea pentru a explica dinamica puterii în țară, indiferent de realitatea faptelor documentate.