Vasile Pușcaș, care a ocupat funcția de negociator-șef al României în procesul de aderare la Uniunea Europeană în perioada 2000-2004, a criticat dur starea actuală a societății românești. Acesta a declarat că este siderat de scăderea calității culturii politice moderne din țară, precum și de declinul culturii politice europene. Conform observațiilor sale, această situație de regres este cauzată direct de responsabilitatea elitei politice și intelectuale de la noi.
Analizând eșecul de a construi un proiect de țară solid, Vasile Pușcaș a subliniat că problema nu a constat în absența gândirii strategice în sine. El a explicat faptul că lipsa principală a fost voința de a utiliza această gândire strategică în beneficiul întregii societăți românești. Fostul negociator a menționat că, deși România a depus eforturi timp de aproape trei decenii pentru integrarea în Uniunea Europeană și în comunitatea transatlantică, rezultatele culturale politice sunt contrare acestor aspirații.
În ceea ce privește gestionarea resurselor financiare, Vasile Pușcaș a descris comportamentul guvernelor române din ultimele două decenii ca fiind unul de tip „milog”. El a observat că abordarea oficială a fost concentrată pe ideea de a primi sume din sacul bugetar european, cu mâna întinsă, fără o viziune de ansamblu. În loc să fie utilizate ca instrumente financiare pentru politici coerente de dezvoltare economico-socială, fondurile au fost privite doar ca surse de absorbție.
Fostul negociator a punctat că, în primele două exerciții financiar-bugetare europene de după anul 2007, limbajul folosit de autorități confirma această orientare. Obiectivul principal era „cum să luăm banii europeni” pentru a-i introduce în Trezoreria din București, lipsind o strategie aplicată de dezvoltare. Abia în ultimii ani s-a început discuția despre utilizarea acestor fonduri ca surse investiționale pentru infrastructura de transport sau pentru sectorul social.
În timp ce elita politică și intelectuală este trasă la răspundere pentru degradarea standardelor, Vasile Pușcaș a ales să își exprime aprecierea pentru o bună parte din elita antreprenorială a României. Această distincție sugerează o prăbușire a calității leadership-ului public, în contrast cu sectorul economic. Critica sa vizează în principal incapacitatea de a transforma oportunitățile de integrare într-un motor de creștere structurală pentru întreaga populație.
De la momentul aderării la Uniunea Europeană, România a parcurs o cale a integrării europene marcată de pași modesti. Analizele indică faptul că țara a reușit să fructifice doar aproximativ 20%-30% din oportunitățile și șansele generate de intrarea în blocul european, evidențiind un potențial de dezvoltare încă neexploatat la maximum.