În anii 1970, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a implementat o serie de schimbări de denumiri pentru diverse localități din România. Scopul acestor decizii a fost de a evidenția legăturile istorice cu dacii și romanii, utilizând nume antice pentru a sublinia continuitatea poporului pe teritoriul său. Printre cele mai notabile schimbări au fost cele aplicate orașelor Cluj și Turnu Severin, procese care au servit ideologiei politice de atunci.
În octombrie 1974, orașul Cluj a primit denumirea de Cluj-Napoca prin Decretul Consiliului de Stat nr. 194. Nicolae Ceaușescu a susținut că Napoca este o denumire de origine dacică, deși istoricii au documentat așezarea ca fiind un municipiu roman sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Liderul comunist a argumentat că această schimbare reamintește existența unei civilizații care a locuit în zonă acum 2000 de ani, nu fiind adusă de vânt.
O decizie similară a fost luată în 1972, când Turnu Severin a devenit Drobeta-Turnu Severin prin Decretul Consiliului de Stat nr. 197. Nicolae Ceaușescu a comparat cele două cazuri, afirmând că „Așa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană”. Această redenumire a avut loc în contextul aniversării a 1.850 de ani de la atestarea localității și în perioada inaugurării Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I.
Procesul de redenumire a inclus și alte localități, precum Orăștioara de Sus, care a devenit Decebal, sau Geoagiu, care a primit numele Germisara în anul 1989. Alte exemple includ schimbările pentru localitățile Micia, Traian sau Romula. Totuși, multe dintre aceste denumiri adoptate prin Legea nr. 2 din aprilie 1989 au fost scurte, deoarece localitățile au revenit la numele lor inițiale după abrogarea legilor prin Decretul-lege nr. 38 din ianuarie 1990.
În prezent, denumirile precum Cluj-Napoca sau Drobeta-Turnu Severin sunt stabilite oficial, reflectând deciziile de atunci. Istoricul orașului Cluj menționează că numele de Cluj provine probabil din latinescul Castrum Clus, însemnând „închis”, în timp ce Napoca a fost capitala provinciei Dacia Porolissensis. Aceste nume antice rămân elemente centrale ale identității administrative a unor orașe și comune din întreaga țară.
În România, utilizarea numelor de origine dacică sau romană pentru localități a fost o practică administrativă ce a urmărit consolidarea unei anumite narațiuni istorice. Deși unele schimbări au fost permanente, altele au fost doar temporare, fiind corectate în perioada imediat următoare căderii regimului comunist, când s-a revenit la denumirile tradiționale de dinaintea procesului de redenumire.