România ocupă locul al treilea în Europa în ceea ce privește ponderea voturilor acordate partidelor populiste, autoritare sau extremiste, conform raportului Indicele Populismului Autoritar 2026. Studiul, realizat de Andreas Johansson Heino în cadrul Timbro și EPICENTER, indică faptul că peste jumătate dintre voturile de la alegerile parlamentare din 2024 s-au îndreptat către formațiuni clasificate drept „contestatare”. Din cele 31 de democrații europene analizate, România se situează imediat după Bulgaria și Cehia în acest clasament al influenței politice de acest tip.
Analiza detaliată a structurii politice românești relevă faptul că trei dintre cele 18 partide clasificate la nivel european drept puternic autoritare sunt românești: AUR, S.O.S. România și POT. În același timp, PSD este identificat în raport ca având un nivel de autoritarism „mediu”. Politologul George Jiglău explică faptul că profilul social-democraților a devenit tot mai neclar, existând o discrepanță între apartenența europeană și comportamentul politic de pe plan intern, în special în țările postcomuniste.
În ceea ce privește PSD, cercetătorul George Jiglău subliniază că, deși partidul este membru al Partidului Socialiștilor Europeni, acesta poate fi catalogat cu tendințe autoritare în funcție de modul de operaționalizare a termenului. Până în anul 2020, când AUR a intrat în Parlament, electoratul conservator era preluat aproape integral de PSD. Partidul funcționa ca o extremă pe zona de valori, deoarece nu exista în sistemul de partide o altă formațiune mai conservatoare, deși pe plan economic PSD își asuma o dimensiune mai progresistă.
Evoluția internă a PSD sub conducerea lui Marcel Ciolacu a creat o oscilație între poziții conservatoare și accente progresiste, prin figuri precum Victoria Stoiciu sau Florin Manole. Totuși, pierderea unor voci progresiste și adoptarea unui discurs mai discret ar putea explica includerea partidului în categoria cu înclinații autoritare. George Jiglău menționează că, deși cifrele sugerează o inflație de partide extremiste, situația ar putea fi nuanțată de eventuale rupturi în cadrul AUR până în 2028.
Cercetătorul a semnalat și necesitatea unei precauții în interpretarea datelor, menționând că absența PNL din clasificare ține de criteriile specifice ale autorilor studiului. Deși nu a fost inclus, George Jiglău precizează că pe plan intern s-ar putea observa la PNL semne care să sugereze tot tendințe autoritare. În prezent, sondajele indică faptul că zona de votatori cu profil suveranist reprezintă între 35 și 40%, însă aceste voturi s-ar putea fragmenta în mai multe direcții politice.
Contextul politic din România este marcat de o competiție intensă între forțele tradiționale și cele care ocupă zona suveranistă. Această dinamică este influențată de modul în care partidele își gestionează baza electorală și de apariția unor noi centre de influență care contestă ordinea politică stabilită. Evoluția acestor forțe va determina dacă ponderea partidelor populiste va continua să crească sau dacă sistemul se va fragmenta în direcții noi.